Ce facem cu a patra generație din Diaspora?

 - Geanina Abul Haija -

O întrebare care macină tot mai mult comunitățile de români din străinătate și care necesită un răspuns urgent și o strategie pe termen lung. 

Geanina Abul Haija

Dacă prima generație este cea a „pionierilor” care au plecat pentru o viață mai bună, iar a doua este cea a „adaptării”, în care limba română se mai vorbește încă în casă, a treia și a patra generație se află în fața unui risc major de asimilare completă.

Ce se va întâmpla atunci când copilul diasporei va fi rezultatul unor familii mixte, din familii mixte? 

Când legătura cu România nu va mai fi părintele sau bunicul, ci străbunicul? 

În acest context, limba română devine un element tot mai fragil, iar tradițiile riscă să devină simple curiozități dintr-un trecut îndepărtat.

Este nevoie de o reevaluare a modului în care statul român și organizațiile de români din străinătate interacționează cu tinerii din diaspora. 

Școlile de sâmbătă și cursurile de limba română sunt esențiale, dar ele trebuie adaptate mentalității unei generații care este nativă digital și care se simte, înainte de toate, cetățean al lumii. 

Identitatea românească nu trebuie să fie o povară sau o obligație, ci un avantaj cultural, o bogăție care să îi facă să se simtă speciali.

Conservarea identității în rândul celei de-a patra generații este o cursă contra cronometru. 

Fără politici culturale inteligente și fără o deschidere reală din partea țării mamă, riscăm să pierdem definitiv legătura cu milioane de suflete care poartă în ADN-ul lor România, dar care nu vor mai ști să o numească „acasă”. (Geanina Abul Haija, Lumea de azi)