- Anita & Vitali -
Pe tăblițele de argilă din Colecția Babiloniană de la Yale, datate în jurul anului 1750 î.e.n., cercetătorii au descifrat ceea ce putem numi prima „carte de bucate” a lumii. 
Anita & Vitali
Nu era vorba despre supraviețuire brută, ci despre o artă a îmbinării aromelor care ne vorbește despre un stil de viață complex și sofisticat.
Originea acestei rețete se află în banchetele regale din Ur și Babilon, unde tocănița de miel (numită „Unu”) era piesa centrală.
Secretul sumerienilor nu stătea doar în carne, ci în baza aromatică formată din praz, ceapă și usturoi, călite în grăsime animală, la care se adăuga un ingredient misterios numit „samidu”, despre care istoricii cred că era o plantă înrudită cu șalota sau un mix de ierburi sălbatice cu gust înțepător.
O povestioară transmisă prin texte administrative ne spune că bucătarii regali erau pedepsiți dacă nu reușeau să echilibreze gustul sângelui din carne cu aromele pământului.
Ei foloseau berea artizanală pentru a frăgezi fibrele și a adăuga o notă amăruie, precursoare a sosurilor de vin de astăzi.
Era o mâncare pregătită cu răbdare, la foc mic, în vase de lut care păstrau sucurile intacte, oferind un gust bogat și profund care definea opulența primelor orașe ale lumii.
Adaptarea pentru zilele noastre este surprinzător de simplă și delicioasă.
Pentru a recrea acest „gust al începutului”, aveți nevoie de 500g de pulpă de miel tăiată cubulețe, pe care o căliți în puțin unt sau seu de vită. Adăugați doi pori (praz) tăiați fin, o ceapă medie și patru căței de usturoi zdrobiți.
Secretul modern pentru a înlocui ierburile antice este folosirea chimenului și a coriandrului proaspăt.
Stingi totul cu 200ml de bere nefiltrată și lași să fiarbă la foc minim timp de o oră.
Rezultatul este un preparat care face legătura între mesele faraonilor și farfuria noastră de azi, demonstrând că plăcerea gustului este singura limbă pe care omenirea nu a uitat-o niciodată. (Anita & Vitali, Lumea de azi)